Câte contracte de muncă poate avea un angajat?
Sunt mulți cei care, în acest moment, caută răspunsul la această întrebare. Îl caut inclusiv eu și recunosc că nu-i prea simplu. În cazul meu nu-i simplu pentru că, deși juristul din mine îmi spune că nu există nicio prevedere legală care să interzică sau să limiteze într-un anume fel acest domeniu, sindicalistul (tot din mine) îmi spune că nu-i deloc în regulă ca un angajat să fie nevoit (sau obligat) să lucreze pentru 3,7,100 de angajatori pentru a-și asigura un nivel de trai decent sau unul satisfăcător.
Revenind, „Câte contracte de muncă poate avea un angajat?” Legal vorbind, câte găsește și câte poate „duce”!
La această întrebare nu avem niciun răspuns oficial și asumat din partea unei instituții sau dacă există, eu nu l-am găsit. Întrebând o parte dintre colegii juriști, actuali ori foști, întrebarea „Câte contracte de muncă poate avea un angajat?” a rămas tot ca-n Gară, căci da, legal nu există nicio limitare.
Răspunsul cred că are două componente principale și multe alte variabile mai mult sau mai puțin secundare.
Componentele principale ale răspunsului la întrebarea „Câte contracte de muncă poate avea un angajat?” sunt:
1. natura sau felul muncii
2. locul prestației sau al muncii
Prima componentă la care ne raportăm atunci când vrem sau suntem obligați să răspundem întrebării „Câte contracte de muncă poate avea un angajat?” este natura sau felul muncii. Aici voi prezenta cu titlu de exemplu două meserii sau funcții pe care le-am „testat” pe propria piele, fără a încerca să compar importanța acestora. În ceea ce privește cea mai importantă ori prestigioasă meserie sau funcție voi reveni în curând cu un material distinct. Vom analiza, pentru început funcția de șofer, iar aici vom constata că avem în primul rând o limitare din punct de vedere temporal, în sensul că nu voi putea conduce un autovehicul pe ruta Constanța – Arad, conducând în același timp un alt autovehicul pe ruta Iași – Oradea. Într-o altă abordare, dar în aceeași ordine de idei, avem și o limitare impusă prin lege cu privire la timpul de condus și timpul de odihnă, iar aici discutăm în principal de pericolul producerii unor accidente în care pot fi antrenate și alte autoturisme, respectiv alte persoane. Întrebarea „Câte contracte de muncă poate avea un angajat?” în cazul unui șofer (mai sunt și alte exemple) are un singur răspuns – „Câte vrea, dar cu respectarea timpilor de condus și odihnă impuși prin act normativ, dar și a vitezei legale!”. Sigur, aici ne referim strict la șoferii care conduc autovehicule care sunt dotate cu Tahograf, dar în cazul celorlalți … probează dacă poți 🙂 !
Câte contracte de muncă poate avea un angajat?
În al doilea exemplu, juristul (dar și aici sunt mult mai multe exemple, poate cele mai multe), prestând o muncă ce nu poate fi normată în sens strict și fizic, va răspunde la întrebarea „Câte contracte de muncă poate avea un angajat?” fix așa: „Depinde de momentul de inspirație, de natura și complexitatea activității, dar și de rezistența fizică și psihică!”. Tot din propria experiență pot spune că, forțat fiind să lucrez într-un interval orar fix și într-un loc mai mult sau mai puțin pe placul meu, este posibil ca în timpul de lucru cu normă întreagă (8 ore/zi, respectiv 40 de ore/ săptămână), randamentul să fie aproximativ egal cu 0. Nu mă împiedică nimeni și nimic, mai ales în zilele pe care le trăim și în care avem aproape non-stop toată informația din lume, înghesuită într-o cutie numită „smartphone”, să-mi pregătesc toată „norma de muncă” pentru mâine, fix în acest moment, acesta fiind probabil momentul în care pot realiza în două ore ceea ce mâine mi-ar mânca 8. În acest caz important este rezultatul final și nu timpul petrecut pentru realizarea lui.
Adevărat este și faptul că legea este perfectibilă, dar în cazul limitării timpului de muncă au fost luate în calcul desele situații în care lucrătorii erau „convinși”, ca să nu spun forțați, să presteze ore suplimentare în anumite domenii.
Aici intervine procesul care combină cele două componente, natura sau felul muncii și locul prestației sau al muncii. Flexibilizarea relațiilor de muncă, element solicitat și susținut de către o mare parte a angajatorilor, a ajuns azi subiect de controversă și este criticat, culmea, chiar de către angajatori. Mie-mi place să-i spun „efectul de bumerang” sau „legea rezonanței”, adică mi-am cumpărat bumerang nou și nu pot să scap de cel vechi, îl tot arunc și el se întoarce.
Câte contracte de muncă poate avea un angajat?
Revenind puțin către textul legii, Codul Muncii ne arată clar în articolul 35 că : „Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.” Singura limitare poate veni tot din textul unui alt act normativ, așa cum arătat anterior : „Fac excepție situațiile în care, prin lege, sunt prevăzute incompatibilități pentru cumulul unor funcții.”, iar aici voi da tot un exemplu pe care îl cunosc foarte bine, situația juristului care nu poate fi și contabil.
În final, cu riscul de a fi înjurat sau criticat, voi spune că întrebarea „Câte contracte de muncă poate avea un angajat?” are un singur răspuns „Câte vrea și câte poate, fără a încălca alte acte normative!”. Restul e Ca-n Gară!
PS: căutați declarația Consilierului Guvernatorului BNR în care spunea că „oamenii ar trebui să aibă câte 2-3 servicii”, ceea ce unii dintre noi au și făcut deja 🙂 .
Pentru orice informații folosiți formularul de contact
„În conformitate cu prevederile legale, în lipsa unui acord scris cu http://Juristul.com, puteţi prelua maxim 500 de caractere dintr-un text, fără a depăşi jumătate din articolul sau ştirea respectivă. În acest caz, obligatoriu, trebuie citată sursa informaţiei cu link activ către site, în primul paragraf, iar la sfârşitul ultimului paragraf se va preciza “Citiţi integral pe http://Juristul.com”, cu link activ.