Bonus ≠ Salariu
Începusem seria despre alte „beneficii” din Contractul Individual de Muncă cu articolul Cui servește bonusul în Contractul de Muncă și am promis continuarea.
Hai să ne convingem că Bonus ≠ Salariu!
Decontarea Transportului
Decontarea transportului către și de la locul de muncă este fără discuții un beneficiu (bonus) pentru angajați, bonus care, cel puțin aparent, nu are legătură cu salariul. Nu are legătură cu salariul pentru că el nu se referă la plata muncii depuse, fiind mai mult „o facilitate” acordată de angajator, fie că este sau nu stipulată în clar în Contractul de Muncă. Aici se termină și beneficiul angajatului și începe bonusul angajatorului. E drept că angajatul scutește o sumă de bani, mai mică sau mai mare, pe care era nevoit să o suporte din salariu, dar acest bonus are mai multe componente financiare. Știm deja că-i mare criză de angajați calificați și că, în astfel de condiții, angajatorii trebuie să găsească tot felul de „stimulente” pentru a-și păstra forța de muncă și pentru a atrage noi angajați.
Care-i treaba cu transportul-bonus? Păi este destul de simplă, angajatul nu mai plătește respectivul transport cu 42,5 % în plus (taxele și impozitul pe salariu), iar angajatorul deduce o parte dintre cheltuieli și oferă senzația de bonus extra-salarial.
Ca să fim mai preciși vom lua următorul exemplu:
- un abonament costă 70 de lei/lună. Dacă l-ar plăti angajatul din salariu, în realitate el ar costa aproximativ 100 de lei, iar asta pentru că cei 70 de lei net înseamnă 100 de lei brut.
- același abonament decontat de către angajator va costa în realitate sub 70 de lei ca urmare a deducerilor acordate în conformitate cu Codul Fiscal.
În teorie câștigă angajatul 100 de lei, dar în practică va câștiga angajatorul cel puțin 30 de lei. Ideea nu este deloc rea, pot spune că-i tot un soi de win-win, dar în acest caz, de să deghizăm un avantaj reciproc și să-i spunem „bonus”? Poate pentru că ideea de „bonus” prinde mai bine și este o unealtă de marketing?
Da, dacă există un avantaj pentru ambele părți, poate face obiectul unei negocieri la încheierea Contractului Individual de Muncă și poate că un angajat informat va putea determina împărțirea câștigului amintit, cel puțin echitabil sau de ce nu, egal.
Premiu lunar de calitate și producție
Oooo da, ăsta chiar este un subiect de discuții!
Voi începe în primul rând prin a vă aminti că producție și calitate se obține cu angajați calificați. Am mai spus asta atunci când discutam de bonus pentru vechime (în muncă, în funcție, în firmă). Ei bine și aici discutăm cam de aceleași condiții. Avem nevoie de angajați care să producă, repede și bine, tot felul de chestii, în funcție de specificul activității, dar asta costă, nu? Sigur costă, dar aduce și beneficii angajatorului și în principal îi crește cifra de afaceri și profitul, deci vorbim tot o situație win-win. Atunci de ce-i mai spunem bonus? Poate pentru că, fiind o „facilitate”, negociată sau nu, acordată de angajator, adică unilateral, poate fi retractată ulterior fără riscul unui conflict, individul sau colectiv, de muncă. În acest fel fidelizarea prin bonus devine un instrument prin care angajatul este „motivat” să producă în mod constant „repede și bine”. Aici nu mai discutăm despre avantaje fiscale ca în cazul transportului sau al biletelor de valoare (tichete de vacanță/bonuri de masă/etc), dar discutăm de avantajul angajatorului de a reveni oricând și fără probleme la salariul din Contractul Individual de Muncă. Deci bonusul este tot al angajatorului, cel puțin așa mi se pare mie…
Bonus pentru fiecare weekend lucrat
Bonusul se referă la plata orelor lucrate în perioada în care, cel mai probabil, familia sau prietenii tăi sunt liberi și fac tot ce le trece prin cap. Asta dacă au și resursele financiare și nu lucrează și ei, ca și tine, sâmbăta și duminica, sperând că la un moment dat vor avea ocazia să-și cheltuiască banii astfel câștigați împreună cu tine, la o bere, luni dimineață pe o terasă pustie.
Este evident și clar specificat în Codul Muncii că repausul săptămânal se acordă, de regulă, sâmbăta și duminica. Vedeți, avem între două virgule o sintagmă (de regulă), iar asta dă naștere, în mod evident, unor excepții și implicit unui „bonus”.
Da, unele activități se desfășoară sau sunt mai profitabile în weekend, pentru că acesta este motivul care a stat la baza „portiței” din Codul Muncii, în cazul de față al excepției instituită prin sintagma „de regulă”. Acest lucru înseamnă că, în primul rând trebuie să găsești oameni dispuși să renunțe la regula generală de a se odihni/plimba/relaxa/etc sâmbăta și duminica și de a lucra în tot acest timp. Avem în acest caz un efort suplimentar din partea lor, iar orice efort suplimentar presupune și o remunerație pe măsură. Angajatorul câștigă suplimentar de pe urma efortului angajaților, iar acel „bonus” este, în realitate, o situație win-win, deci nu putem discuta de o plată fără contraprestație.
Să nu creadă cineva că-i acuz pe angajatorii care utilizează astfel de instrumente win-win pe post de bonus. Am spus și voi repeta, Contractul de Muncă se negociază, iar o informare corespunzătoare, dublată de o temeinică analiză a ofertei de muncă, inclusiv asupra unui bonus care poate fi sau nu o situație win-win, poate conduce la asumarea ambelor părți a beneficiilor și a eforturilor depuse pentru obținerea acestora.
Concluzie: Fiecare bonus prezentat anterior este în realitate o situație win-win, deci nu discutăm de bonus, ci de plata prestației și despre împărțirea echitabilă a profitului.
Urmărește pagina pentru că urmează:
-premii pentru ziua de naștere, sărbători, etc
-evenimente gratuite (cupa pescarilor, minifotbal…)
-spor pentru ore suplimentare
-bonus relaționat de profitul firmei
-asigurare de sănătate privată
-bonus de recomandare candidați
-bonus de calitate
-bonus de disciplină
-bonus de angajare
–bonus pentru prima angajare
-prime trimestriale/anuale
-spor de noapte de 35-40%
-al 13-lea salariu
-bonus pentru disponibilitatea la ore suplimentare
-masă caldă gratuită
-petreceri pentru angajați